Pentru unii bărbați, ceasurile de mână nu reprezintă altceva decât niște accesorii învechite și inutile care se foloseau înainte să se inventeze telefoanele inteligente. Pentru alții, însă, ele reprezintă mult mai mult. În primul rând, o ocazie foarte bună pentru a-și pune în evidență personalitatea. Dar și o incursiune în lumea mecanică dinainte de apariția bateriilor sau o parte din istoria culturală și stilistică a omenirii.

O parte dintre acești bărbați, dacă nu toți, nu ar ieși niciodată din casă fără a purta ceasul de mână. S-ar simți dezbrăcați și expuși. Ceasul de mână e un accesoriu obligatoriu iar ca să înțelegi de ce, e nevoie să cunoști câteva lucruri importante despre acest obiect. Lucruri care vin din istorie, care marchează prezentul și care pregătesc viitorul, în ciuda expansiunii ceasurilor inteligente, din ce în ce mai multe și mai potente dar, la fel de bine, urâte și lipsite de eleganță.

Care este diferența între ceasurile mecanice și cele cu cuarț

Aparent, niciuna, fiindcă ambele tipuri arată ora. Dar sub carcasă diferențele sunt esențiale. Ceasurile mecanice manuale reprezintă tradiția și istoria, multe dintre ele având designuri vintage care fac cu ochiul colecționarilor. Recunoști imediat un ceas mecanic după modul în care se mișcă secundarul: la un ceas mecanic acesta o face lin și nu rapid și sacadat.

Ceasurile mecanice manuale folosesc mecanisme mici și sofisticate pentru a elibera energia unui arc care este lovit, timpul „calculându-se” pe baza acestei energii eliberate, existând suficient potențial, în urma rotirii arcului, pentru a menține mecanismul „viu” o anumită perioadă. Dacă rotița nu e întoarsă la timp, ceasul se oprește. Cât de des trebuie întoarsă rotița – variază, de la ceas la ceas. Unele trebuie întoarse zilnic, altele „durează” o săptămână. Depinde de modul în care a fost construit și, desigur, de calitatea materialelor folosite. Dacă sunt bine întreținute, ceasurile mecanice au o durată de folosință îndelungată, uneori chiar și o viață de om.

Ceasurile mecanice automatice sunt tot ceasuri… mecanice, doar că în loc să fie întoarse manual, ele se întorc automat, grație mișcării mâinii posesorului. Mecanismul lor include un rotor – o mică greutate din metal, care se activează odată cu mișcarea încheieturii mâinii, în acest mod stocându-se energia potențială. Unicul lucru pe care trebuie să-l faci cu acest tip de ceas, după câteva zile în care nu l-ai purtat, este să-l miști de câteva ori. Un ceas mecanic automatic e o investiție justificabilă pentru orice bărbat care vrea să-și definească perfect stilul. Iar dacă vrei să faci cuiva un dar de clasă, acesta este unul pe care nu-l va uita niciodată.

Ceasurile cu cuarț utilizează o baterie care transmite un impuls electric printr-o piesă micuță din cuarț. Aceasta produce o vibrație care pune în mișcare mecanismul ceasului și începe măsurarea timpului. Un ceas cu cuarț se depistează imediat după mișcarea sacadată a secundarului. Aceasta a fost cea mai mare, cea mai scumpă și cea mai grozavă tehnologie care a marcat piața în anii 60. Tehnologia cu cuarț a devenit apoi extrem de populară iar ceasurile care o folosesc au un design al mecanismului mult mai simplu. Au mai puține piese deoarece în cea mai mare parte se bazează pe forța bateriei. În plus, nu necesită reparații majore, în afară de înlocuirea bateriei. Dar pentru adevărații colecționari și iubitori de ceasuri, modelele cu cuarț nu sunt la fel de atrăgătoare precum cele mecanice sau automatice.

Ceasurile automatice au fost inventate din cauza mizeriei din tranșee

Ceasornicarii au vrut de multă vreme să inventeze ceasuri care să se întoarcă singure. Primele încercări datează de la începutul secolului 18, dar modelele rezultate erau, practic, imposibil de folosit. Primele ceasuri care se întorceau singure au apărut la începutul anilor ‘20 însă nu erau atât de fiabile.

Întâiul model automatic de luat în seamă a fost lansat în 1926 de către John Harwood, după ce văzuse o mulțime de ceasuri mecanice stricate din cauza prafului și a noroiului din tranșeele primului Război Mondial. Ideea lui a fost să scape de rotița spiralată și să elimine locul prin care intra mizeria și bloca mecanismul. Așa că a scos acea tijă, înlocuind-o cu o pârghie glisantă, care funcționa destul de dificil, motiv pentru care modelul lui Harwood a fost un eșec. Cu toate acestea, a fost bulgărele care s-a rostogolit pentru alți inovatori care au îmbunătățit ulterior conceptul.

Modelele cu cuarț erau incredibil de scumpe

Primul model cu cuarț a fost produs de brandul japonez Seiko, fiind lansat pe 25 decembrie 1969. Se numea Astron și era un simbol al progresului, inovației și tehnologiei. Dar era super-scump, prețul de vânzare ajungând la 450.000 yeni, similar cu prețul unui automobil Toyota Corolla din acea vreme.

Prețurile au continuat să rămână la acest nivel în anii ce-au urma. Primul model digital cu cuarț a fost lansat în aprilie 1972, de către Hamilton Watch Co., se numea Pulsar și costa 2100 dolari. Suficient de bun pentru a apărea la încheietura lui James Bond în Live and Let Die, filmul din 1973.

Elveția și Japonia au purtat un război al ceasurilor în anii ‘70

Miza era cine poate produce cel mai subțire ceas al momentului. În 1978, elvețienii au lansat Citizen Exceed Gold, care avea 4,1 mm grosime, cel mai subțire la acea vreme. Japonezii au contraatacat însă prin Seiko, care a scos un model de 2,5 mm. Apoi, lumea a rămas uimită la apariția modelului Delirium, de la brandul elvețian ETA, care avea doar 1,98 mm, următoarele trei versiuni ale lui Delirium ajungând până la 0,98 mm! Cel mai subțire model lansat vreodată, recordul menținându-se și în zilele noastre.

Doar 3% din ceasurile produse în 2015 erau mecanice

Asociația orologilor japonezi a dat publicității o statistică în anul 2015, care releva faptul că în acel an fuseseră produse 1,46 miliarde de ceasuri. Dintre acestea, 97% erau cu cuarț. Iar 81% dintre ele erau ceasuri cu cuarț analogice. Așa că, dacă în 2015 ți-ai cumpărat un ceas mecanic, te aflai printre cei 3%. Suficient de exclusivist?