Anul trecut, în România s-au vândut 1.000 de ceasuri de lux. Cei mai frecvenţi cumpărători sunt bărbaţii. Preţurile ceasurilor care se găsesc în Bucureşti sunt aliniate cu cele din Vest.

Când intri într-un magazin specializat în vânzarea ceasurilor de lux, ai impresia că… timpul s-a oprit în spatele vitrinelor elegante. Ceasurile sclipesc la preţuri care îţi taie respiraţia. Pentru oamenii bogaţi, ceasul de lux reprezintă mai întâi o carte de vizită, şi abia apoi o investiţie financiară. „Înainte de a pleca să-ţi cumperi un ceas de lux, nu trebuie să-ţi numeri banii din buzunar. Important este să cunoşti ceea ce vrei să cumperi. Fiecare model ascunde o poveste. Preţul este ultimul detaliu pe care îl dezvăluim clientului“, mărturiseşte Adrian Stoican, director general la Helvetansa, companie ce comercializează ceasuri elveţiene pe piaţa românească.

Portofoliul firmei numără mărci de prestigiu: Vacheron Constantin, Audemars Piguet, Cartier şi Panerai. În 2005, Helvetansa a reuşit să vândă peste trei sute de ceasuri de lux, realizând o cifră de afaceri de circa trei milioane de euro. Pentru următorul an, Helvetansa estimează o creştere cu 30% a vânzărilor, pe fondul unui apetit tot mai crescut al oamenilor bogaţi. Adrian Stoican descrie profilul clienţilor săi: „Sunt bine informaţi, călătoresc mult şi, din aceste motive, au posibilitatea să-şi descopere preferinţele în materie de orologie. Pentru ei, măsura luxului este şi măsura puterii“, apreciază directorul Helvetansa.

Categoria ceasurilor de lux existente pe piaţa românească se înscrie în „plasa“ preţurilor occidentale. Cu alte cuvinte, preţurile ceasurilor de lux care dau ora exactă pe malurile Dâmboviţei sunt apropiate de cele occidentale. „Luxul“ porneşte de la 5.000 de euro şi poate ajunge şi până la 50.000 de euro, în funcţie de marcă şi complexitatea „piesei“. În prima categorie se înscriu mărci precum Longines, Movado, IWC, Panerai sau Cartier. În clasa medie (pentru că şi aici există o „medie“!) sunt ceasuri cu preţuri între 5.000 şi 20.000 de euro. Sunt piese bine individualizate, cu o valoare proprie estetică foarte mare, şi aparţin mărcilor Vacheron Constantin şi Audemars Piguet. Marca Patek Philipe face parte din această categorie, dar încă n-a pătruns pe piaţa autohtonă. „Ceasurile cu preţuri foarte mari, de peste 50.000 de euro, sunt ceasuri de suflet. Pentru cine achiziţionează o astfel de piesă, valoarea pecuniară nu mai contează pentru că motivaţiile intime sunt foarte puternice“, precizează Stoican. Aproape 30% din cifra de afaceri a firmei Helvetansa, în anul 2005, a fost realizată din vânzările ceasurilor cu preţuri între 5.000 şi 20.000 de euro, iar 35% a fost reprezentată de categoria „ieftină“: 1.000-5.000 de euro.

Mărcile germane îşi fac apariţia

În afară de ceasurile elveţiene, pe piaţă se mai pot achiziţiona şi piesele producătorilor germani, ce concurează precizia şi fineţea automobilelor. Aceste mărci nu se ridică la preţurile celor elveţiene, aşa încât sunt mai accesibile românilor. Interesul clienţilor pentru ceasurile germane este în creştere, în special pentru mărcile Junghans, Muehle Glashuette, Sinn, Sothis, Otium, cu preţuri în jurul valorii de 1.000 de euro. „Suntem convinşi că originalitatea şi calitatea produselor germane vor influenţa în mod decisiv cumpărătorii români. Acestea sunt o alternativă la produsele de lux existente pe piaţă“, consideră Valentin Maschek, managing partner la firma Exclusive Profilers. Compania a început în acest an să comercializeze ceasuri germane şi estimează, pentru sfârşitul anului 2007, o cifră de afaceri de peste 200 de mii de euro.

Deşi numărul firmelor care comercializează ceasuri de lux este redus, valoarea acestei pieţe demonstrează că românii cu bani îşi manifestă frecvent cultul pentru astfel de piese. Potrivit estimărilor companiei Helvetansa, în anul 2005, s-au vândut în România aproximativ o mie de ceasuri de lux, în valoare totală de 10 milioane de euro. Aproape 60% din cumpărătorii ceasurilor de lux au fost bărbaţi. Se poate spune că bărbatul (cu bani) cumpără ceasul, iar femeia… îi reglează ora.

Nu se uită la preţ

Deşi a trebuit să strângă multă vreme bani pentru ceasul pe care-l poartă, un Rolex Explorer II, Alexandre Eram, directorul magazinelor pentru copii Z, spune că preţul ceasului contează mai puţin, pentru că este un obiect pe care îl poartă foarte mult timp. Rolexul său este un ceas clasic, din oţel, fabricat pentru prima oară acum 17 ani, în ediţie limitată. Eram a spus că, uneori, se simte stânjenit când merge la întâlniri de afaceri şi observă că interlocutorul său are un ceas de ordinul zecilor de mii de euro.

Ceasurile au învins maşinile

Pentru Dan Vardie, preşedinte revista AutoMedia, ceasurile sunt o pasiune mai scumpă decât maşinile. Chopard 1000 Miglia (vezi foto) nu a fost cumpărat, ci primit „la pachet“ odată cu achiziţia autoturismului Alfa Romeo Brera. Elementul de mare complexitate al ceasului se află în partea de jos a cadranului, unde se indică în procente viaţa bateriei. Bijuteria lui Vardie a fost produsă în ediţie limitată, de numai 2006 unităţi.